Cinci femei din genera?ii diferite, care provin din lumi diferite, au un singur punct comun: nu vor s? mai aud? de dragoste ?i b?rba?i ?i au inventat un alt mod de a tr?i. B?rba?ii sunt prezen?i doar prin absen??, apar în amintirile, în nostalgiile, în visele ?i în dorin?ele lor ascunse. Singura prezen?? masculin? acceptat? este motanul casei! O nou? locatar? vine într-o zi s? le bulverseze via?a. Juliette afl? cu uimire regulile casei ?i e impresionat? de complicitatea, de curajul ?i de nebunia acestor femei. Îns? ea nu a renun?at înc? la dragoste. Va zgudui ea oare convingerile vecinelor sale? Un imobil ?i cinci femei. Un refugiu împotriva deziluziei iubirii sau a iubirii fantasmatice. Pove?ti intersectate, tandre?e feminin?, apropiere subtil?, din „vecin?tatea papucilor“. Apoi, o intrus? în c?utarea dragostei, care d? totul peste cap. – Doina Ioanid Amintind de filmul Amélie prin atmosfera cartierului descris de Karine Lambert, Femeile care au renun?at la b?rba?i vorbe?te ?i despre un aspect foarte actual, acela al dialogului dintre genera?ii. – LAvenir „— E frumoas? dragostea, adev?rata dragoste. — Am renun?at la speran?a nebuneasc? de a o tr?i. — În montagnes russes. — La poligamie. — La a vrea s? apropii Polul Nord de Polul Sud. — La peticeala zilnic?, la a lipi de o mie de ori ce-i f?cut buc??ele. — La a-?i pierde min?ile când descoperi c? cel?lalt nu-i ceea ce p?rea a fi. — La a te dilua, a te contorsiona, a-?i toci aripile pentru a pl?cea. — La a te l?sa dus? cu z?h?relul pentru o mângâiere, un cuvânt blând. — La a deveni patetic?. — La a-?i pierde neuronii ?i a r?mâne dependent? de o rela?ie toxic?. — Nu te po?i proteja în dragoste. — Singura protec?ie este abstinen?a! SUNT NEBUNE!“