Paul Cernat: „Optzecist? prin vârst? ?i background, prozatoarea Doina Popescu are o inteligen?? vie, mobil?, robuste?e dezinvolt? a nara?iei ?i, fapt deloc la îndemâna oricui, o bun? priz? la umanitatea personajelor. Scrise alert, americ?ne?te, cu prospe?ime stilistic? ?i o predilec?ie special? pentru relatarea la prezent proiectat? în trecut, cele opt povestiri din Vipia amiezii surprind, în registre diferite, scene de via?? cotidian? cu miez atroce. Dincolo de cotidianul consumerist al scenelor de cuplu sau al feliilor de actualitate social?, textele developeaz?, prin filtre livre?ti sau existen?iale abil montate, imagini ale degrad?rii biologice, secrete inavuabile, derive f?r? ie?ire ale unor personaje în conflict cu lumea. Amestecul de vitalitate ?i morbid e con?inut, de altfel, chiar în titlu. Cel pu?in trei nara?iuni sunt antologice: «Bimbu?ca» (despre m?rirea ?i dec?derea postdecembrist? a unei sp?l?torese care, în anii ’80, ?inea singur? în frâu infernul unei gr?dini?e de copii cu dizabilit??i), «Reka, un frison galactic de demult» (istoria cu substrat psihanalitic a unei rela?ii tulburi din studen?ie, dintre naratoare ?i o stranie, deviant? coleg? de c?min unguroaic?) ?i piesa-titlu (o devastatoare diagram? clinic? în care cancerul galopant, brusc descoperit, al unui sexagenar îi destabilizeaz? via?a so?iei, proiectând-o din realitatea medical? într-o irealitate hipnotic?). U?oara tendin?? demonstrativ?, prezent? mai ales în dialogul dramatic mam?-fiic? din «Un pian pentru concert» ?i în ekfrastic-melodramatica «Tabloul», e compensat? de vitalitatea povestirii, de pregnan?a personajelor ?i acuitatea observa?iei realiste. O carte de proz? matur?, la temperaturi interioare înalte”.