„În ?irul romanelor de mai târziu, dar mai cu seam? în Via?a la ?ar? […], în care temperamentul lui stilistic ajunge la formele unui clasicism plin de m?sur? ?i claritate, Duiliu Zamfirescu renun?? în cea mai mare parte la manierismul trecutului. Analistul naturalist al st?rilor suflete?ti st?ruie, ba chiar se dezvolt? în el, f?r? s? mai simt? nevoia apelului la nomenclatura ?i dialectica ?tiin?ei. Lirismul cap?t? o pedal? grav? ?i simpl?, ?i reflec?ia general? ader? parc? mai adânc la impresia direct?. […] Numeroase sunt pasagiile Vie?ii la ?ar? în care am?nuntul realist, umoristic sau gra?ios, d? via?? ?i adev?r tablourilor.[…] Întocmai ca mai to?i scriitorii reali?ti români, pân? când un Alexandru Macedonski cucere?te sectoare noi ale artei descriptive, Duiliu Zamfirescu este mai ales un pictor al omului ?i al peisagiului, mai mult decât al lucrurilor ?i al interioarelor, care apar totu?i uneori în paginile lui. Remarcabil? este apoi sub pana autorului Vie?ii la ?ar? sau T?nase Scatiu pictura st?rilor de mul?ime, cu atâta vreme înainte ca L. Rebreanu s? dezvolte larg posibilit??ile acestui motiv. Vrednic? de aten?ie este ?i evocarea vie?ii interioare, cu afund?ri într-o lume de imagini construite dup? alte legi decât acele ale aten?iei voluntare […]. Caracterul atât de modern al procedeului nu poate sc?pa nim?nui ?i el alc?tuie?te punctul cel mai înaintat al artei de analist a lui Duiliu Zamfirescu, atent? la enigmele vie?ii suflete?ti.“ – Tudor Vianu